alogamie - explicat in DEX

alogamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALOGAMÍE s. f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie. – Din fr. allogamie.

alogamie (Dicționar de neologisme, 1986)
ALOGAMÍE s.f. (Biol.) Fecundare în care gameții masculi aparțin altor indivizi decât cei femeli. [Gen. -iei. / cf. fr. allogamie, germ. Allogamie < gr. allos – altul, gamos – căsătorie].

alogamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALOGAMÍE s. f. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți. ◊ polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie. (< fr. allogamie)

alogamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alogamíe s. f., art. alogamía, g.-d. alogamíi, art. alogamíei

alogamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALOGAMÍE s. f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie. — Din fr. allogamie.