alogam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALOGÁM, -Ă, alogami, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Plantă a cărei fecundare se face cu polen provenit de la o altă plantă din aceeași specie.
2. Adj. Referitor la alogamie, în legătură cu alogamia. – Din
fr. allogame.alogam (Dicționar de neologisme, 1986)ALOGÁM, -Ă adj., s.f. (Plantă) care prezintă alogamie. [< fr.
allogame].
alogam (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALOGÁM, -Ă adj., s. f. (plantă) care prezintă alogamie. (< fr.
allogame)
alogam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alogám adj. m.,
pl. alogámi; f. alogámă, pl. alogámealogam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALOGÁM, -Ă, alogami, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Plantă a cărei fecundare se face cu polen provenit de la altă plantă din aceeași specie.
2. Adj. Referitor la alogamie, în legătură cu alogamia. — Din
fr. allogame.