alofon - explicat in DEX

alofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALOFÓN, alofone, s. n. (Fon.) Variantă pozițională a unui fonem. – Din fr. allophone.

alofon (Dicționar de neologisme, 1986)
ALOFÓN s.n. (Lingv.) Variantă a aceluiași sunet sau fonem. [< engl. allophone].

alofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALOFÓN s. n. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context. (< fr. allophone)

alofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*alofón s. n., pl. alofóne

alofon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALOFÓN, alofone, s.n. (Fon.) Variantă pozițională a unui fonem. — Din fr. allophone.