alocație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (
concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din
fr. allocation.alocație (Dicționar de neologisme, 1986)ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (
Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen.
-iei, var.
alocațiune s.f. / cf. fr.
allocation].
alocație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr.
allocation, lat.
allocatio)
alocație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (
concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. –
Fr. allocation.alocație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alocáție (-ți-e) s. f.,
art. alocáția (-ți-a), g.-d. art. alocáției; pl. alocáții, art. alocáțiile (-ți-i-)alocație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (
concr.) sumă de bani, cantitate de bunuri care se alocă. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei persoane; ajutor în bani. — Din
fr. allocation.