aloca - explicat in DEX

aloca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocație.

aloca (Dicționar de neologisme, 1986)
ALOCÁ vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) în vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -că. / < alocație].

aloca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
alocá (-c, -át), vb. – A atribui, a acorda. Format pe baza fr. allouer și lat. locare. – Der. alocație, s. f.

aloca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALOCÁ vb. tr. a prevedea, a destina mijloace bănești sau materiale. (după fr. allouer)

aloca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget, a destina pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Fr. allouer (după alocație).

aloca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alocá (a ~) vb., ind. prez. 3 alócă

aloca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A destina, a acorda pentru un anumit scop mijloace bănești sau materiale. — Din alocație.