alo - explicat in DEX

alo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Din fr. allô.

alo (Dicționar de neologisme, 1986)
ALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „altul”, „diferit”. [< fr. allo-, cf. gr. allos].

alo (Dicționar de neologisme, 1986)
ALÓ interj. Exclamație prin care se face apelul sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. [< fr. allô, cf. engl. hallo].

alo (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
aló interj. – Exclamație folosită la telefon. Fr. allo, din engl. hello. Se folosește exclusiv la convorbirile telefonice.

alo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aló¹ / álo interj.

alo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aló² (apel telefonic) s. n., art. alóul (-lo-ul), pl. alóuri

alo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALO-¹ elem. „altul”, „diferit”. (< fr. allo-, cf. gr. allos)

alo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALÓ² interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo)

alo (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Fr. allô.

alo (Dicționaru limbii românești, 1939)
aló, V. allo.