alișveriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (
Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). – Din
tc. alișveriș.alișveriș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alișveríș (alișveríșuri), s. n. – Comerț, negoț. –
Mr. alișeverișe, megl. alișvăroș. Tc. alișveriș, de la
alis „dar” și
veris „a lua” (Roesler 587; Șeineanu, II, 17; Lokotsch 63);
cf. ngr. ἀλισβερίσι
alb. ališveriš, bg. alăšveriš.alișveriș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)alișveriș, alișverișuri s. n. vînzare, negoț; afacere
alișveriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (
Fam.) Vânzare, negoț, afaceri. –
Tc. alișveriș „comerț”.
alișveriș (Dicționaru limbii românești, 1939)alișveríș, V.
alijveriș.alișveriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alișveríș (
fam.)
s. n.,
pl. alișveríșurialișveriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alișveriș n. daravere, vânzare. [Turc. ALYȘVERIȘ, comerț, lit. luare-dare, după care s´a modelat sinonimul
daravere].
alișveriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (
Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). — Din
tc. alișveriș.