algrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALGRAFÍE s. f. Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. – Din
fr. algraphie.algrafie (Dicționar de neologisme, 1986)ALGRAFÍE s.f. (
Poligr.) Tipar obținut cu ajutorul unei forme executate pe o placă de aluminiu. [< fr.
algraphie].
algrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALGRAFÍE s. f. tipar înalt cu ajutorul unei forme pe o placă de aluminiu. (< fr.
algraphie)
algrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)algrafíe s. f.,
art. algrafía, g.-d. algrafíi, art. algrafíeialgrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALGRAFÍE s. f. Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. — Din
fr. algraphie.