aliaj - explicat in DEX

aliaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

aliaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].

aliaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)

aliaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage.

aliaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aliáj (-li-aj) s. n., pl. aliáje

aliaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aliaj m. 1. combinațiune de diferite metale; 2. fig. amestec necurat.

aliaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIÁJ, aliaje, s.n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] — Din fr. alliage.