alienabilitate - explicat in DEX

alienabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénabilité.

alienabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIENABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi alienabil. [Cf. fr. allénabilité].

alienabilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénabilité.

alienabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alienabilitáte f. (d. alienabil). Calitatea de a fi alienabil.

alienabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alienabilitáte (-li-e-) s. f., g.-d. art. alienabilitắții

alienabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] — Din fr. aliénabilité.