alienat - explicat in DEX

alienat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéné, lat. alienatus.

alienat (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIENÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o boală mintală; nebun. [Pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliéné, lat. alienatus].

alienat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALIENÁT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de alienație mintală. (< fr. aliéné, lat. alienatus)

alienat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliéné (lat. lit. alienatus).

alienat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alienát, -ă s. și adj. (lat. alienatus). Înstrăinat. Fig. Nebun.

alienat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alienát (-li-e-) adj. m., s. m., pl. alienáți; adj. f., s. f. alienátă, pl. alienáte

alienat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alienat a. 1. înstrăinat; 2. fig. ieșit din minți, nebun.

alienat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. 2. Adj. Înstrăinat. [Pr.: -li-e-] — Din fr. aliéné, lat. alienatus.