alienabil - explicat in DEX

alienabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.

alienabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIENÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri, drepturi) Care poate fi transmis, înstrăinat. [Cf. fr. aliénable].

alienabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat. (< fr. aliénable)

alienabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénable.

alienabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alienábil adj. (d. a aliena; fr. aliénable). Jur. Care se poate aliena.

alienabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alienábil (-li-e-) adj. m., pl. alienábili; f. alienábilă, pl. alienábile

alienabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alienabil a. ce poate fi înstrăinat.

alienabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] — Din fr. aliénable.