alicărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALICĂRÍE s. f. Material de construcție din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală, folosit ca umplutură. –
Alic(ă) +
suf. -ărie.alicărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALICĂRÍE s. f. Material de construcție sau de umplutură, alcătuit din spărturi de piatră sau de cărămidă. – Din
alică +
suf. -ărie.alicărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alicăríe s. f.,
art. alicăría, g.-d. alicăríi, art. alicăríeialicărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALICĂRÍE s. f. Material de construcție constituit din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală, folosit ca umplutură. —
Alic +
suf. -ărie.