alic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÍC, alice, s. n. V. alică.alic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alíc (ce), s. n. –
1. Pietricică, bucățică de cărămidă. –
2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. –
Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR),
cf. alb. halič. –
Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).
alic (Dicționaru limbii românești, 1939)alíc și
halíc n., pl.
e (ngr.
haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca:
alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe),
de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și
(h)alicĭ, pl.
cĭurĭ și
ce. Rar
halis, pl.
e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V.
glonț.alic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alic n. plumb mărunt pentru vânat:
alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].
alic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÍC s. n. v. alică.