aliat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță.
2. S. m. și
f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune.
3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [
Pr.:
-li-at] –
V. alia.aliat (Dicționar de neologisme, 1986)ALIÁT, -Ă adj. 1. Unit printr-o alianță.
2. (
Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element în vederea formării unui aliaj. //
s.m. și f. Persoană, organizație, stat etc. care a intrat într-o alianță. / <
alia, cf. fr.
allié].
aliat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALIÁT, -Ă I.
adj. 1. unit printr-o alianță. 2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță. (< alia)
aliat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj.,
s. m. și
f. I. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune.
2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj.
II. S. m. și
f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. [
Pr.:
-li-at] –
V. alia.aliat (Dicționaru limbii românești, 1939)*aliát, -ă adj. (fr.
allié). Rudă pin [!] alianță. Confederat. – Pe la 1820
aliant.aliat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aliát (-li-at) adj. m.,
s. m.,
pl. aliáți; adj. f.,
s. f. aliátă, pl. aliátealiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aliat a.
1. înrudit prin alianță;
2. unit, confederat.
aliat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță.
2. S. m. și
f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune.
3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj. [
Pr.:
-li-at] —
V. alia.