alicì - explicat in DEX

alici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

alici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale.

alici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIC͹, alicesc, vb. IV. Tranz. A răni cu alice. – Din alică.

alici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALICͲ, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.

alicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) alícĭ, V. alic.

alicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) alícĭ (Meh.), interj. de alungat vițelu cînd mulgĭ vaca. V. ceas 2.

alici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alicéște, imperf. 3 sg. aliceá; conj. prez. 3 să aliceáscă

alicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alicì v. a zări abia: mi se alicește albind ceva ISP. [Cf. licări].

alici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. — Din alică.