alișveriș - explicat in DEX

alișveriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). – Din tc. alișveriș.

alișveriș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
alișveríș (alișveríșuri), s. n. – Comerț, negoț. – Mr. alișeverișe, megl. alișvăroș. Tc. alișveriș, de la alis „dar” și veris „a lua” (Roesler 587; Șeineanu, II, 17; Lokotsch 63); cf. ngr. ἀλισβερίσι alb. ališveriš, bg. alăšveriš.

alișveriș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
alișveriș, alișverișuri s. n. vînzare, negoț; afacere

alișveriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri. – Tc. alișveriș „comerț”.

alișveriș (Dicționaru limbii românești, 1939)
alișveríș, V. alijveriș.

alișveriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alișveríș (fam.) s. n., pl. alișveríșuri

alișveriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alișveriș n. daravere, vânzare. [Turc. ALYȘVERIȘ, comerț, lit. luare-dare, după care s´a modelat sinonimul daravere].

alișveriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). — Din tc. alișveriș.