aleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÉU interj. v. aoleu.aleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aléu (-uri), s. n. – Arvună, acont. –
Var. alău. Mag. elő (-
penz). În
Trans. (DAR).
aleu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALÉU interj. v. aoleu.aleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)1) aléŭ n. V.
alăŭ 2.aleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)2) aléŭ interj. V.
valeŭ.aleu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aleu ! int. exprimă durere:
aleu ! valeu ! [Onomatopee].
aleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÉU interj. v. aoleu.