alertețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALERTÉȚE s. f. (Rar) Vioiciune, agerime; elan, avânt. – Din
it. all'ertezza.alertețe (Dicționar de neologisme, 1986)ALERTÉȚE s.f. (
Liv.) Vioiciune, agerime; elan, avânt. [< it.
all'ertezza – rapiditate].
alertețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALERTÉȚE s. f. vioiciune, agerime; elan, avânt. (< it.
allértezza)
alertețe (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))alertéțe s. f., g.-d. art.
alerteții (alerteței); pl. -
alertețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alertéțe (rar)
s. f.,
art. alertéțea, g.-d. art. alertéțeialertețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALERTÉȚE s. f. (Rar) Vioiciune, agerime; elan, avânt. — Din
it. all´ertezza.