alesătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. –
Ales2 +
suf. -ătură.