ales - explicat in DEX

ales (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ales (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ales (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alés¹ adj. m., s. m., pl. aléși; adj. f., s. f. aleásă, pl. alése

aleš (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ALEŠ [áleș], Mikoláš (1852-1913), pictor, decorator, și ilustrator ceh. Operă înspirată din istoria și folclorul național (ciclul „Patria”).

ales (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în expr.) alese].

ales (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Prețios, remarcabil; distins. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. – V. alege.

ales (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alés² s. n.

ales (Dicționaru limbii românești, 1939)
alés, -eásă adj., pl. eșĭ, ese. Distins: societate aleasă. Aleasa inimiĭ, femeĭa care ți-a plăcut. Aleșĭ pe sprinceană, aleșĭ tot unu și unu (de ex., despre niște bătăușĭ la alegerĭ); mulțĭ chemațĭ, puținĭ aleșĭ, puținĭ găsițĭ apțĭ, Aleșiĭ satuluĭ, fruntașiĭ satuluĭ (care aveau și rolu de judecătorĭ). Maĭ ales (pop. și vechĭ numaĭ ales), maĭ cu samă, în special. Pe alese și într' ales, alegînd, după alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu grîuluĭ.

ales (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai mulți sau din mai multe; 2. fig: deosebit, distins; ales pe sprânceană, neobișnuit și fără pereche (în bine sau în rău); 3. împodobit cu figuri colorate (de țesături). ║ m. 1. ființă aleasă, cea mai bună: mulți chemați, puțini aleși; 2. (la țară) fruntaș: aleșii satului; 3. reprezentantul națiunii numit de alegători (pentru Cameră de la 25 ani, pentru Senat de la 40). ║ adv. întocmai; mai ales, mai cu seamă.

ales (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă grama­ticală: (în loc.) alese] — V. alege.