alert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (
Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din
fr. alerte.alert (Dicționar de neologisme, 1986)ALÉRT, -Ă adj. (
Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl.
-rți, -rte. / < fr.
alerte].
alert (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. (< fr.
alerte)
alert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alért adj. m.,
pl. alérți; f. alértă, pl. alértealert (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. — Din
fr. alerte.