alelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÉLĂ, alele, s. f. (
Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din
fr. allèle.alelă (Dicționar de neologisme, 1986)ALÉLĂ s.f. (
Genet.) Formă diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter. [< fr.
allèle, it.
allele, cf. gr.
allelon – alternativ].
alelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALÉLĂ s. f. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi. (< fr.
allèle)
alelă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ALÉLĂ (<
fr. {i}; {s}
gr. allelon „reciproc”)
s. f. (
GENET.) Nume dat oricărei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa același locus și care controlează diferitele expresii (de
ex. nuanțele de roșu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiași caracter (în cazul exemplificat, culoarea). Se mai numește
alelomorf.alelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÉLĂ, alele, s. f. (
Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. — Din
fr. allèle.