alegru - explicat in DEX

alegru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism; despre o melodie) Vioi, sprinten. – Din fr. allègre.

alegru (Dicționar de neologisme, 1986)
ALÉGRU, -Ă adj. (Rar) Vioi, vesel; sprinten. [< fr. allègre, cf. it. allegro].

alegru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALÉGRU, -Ă adj. vioi, sprinten. (< fr. allègre)

alegru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism înv.) Vioi, sprinten. – Fr. allègre.

alegru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alégru (livr.) (-le-gru) adj. m., pl. alégri; f. alégră, pl. alégre

alegru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alegru a. vesel și sprinten: era un om prea alegru și cântăreț minunat PANN.

alegru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Livr.; despre o melodie) Vioi, sprinten. — Din fr. allègre.