alei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÉI interj. V. alelei.alei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aléi, interj. – Introduce o invocație cu o puternică nuanță afectivă. –
Var. alelei, dale(lei). –
Mr. alai. Creație expresivă,
cf. aoleu. Suidas menționează pe
eleleu „acclamatio bellica”,
cf. bg. ólele, tc. hele.alei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALÉI interj. Alelei.
aleĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)aléĭ și
eléĭ, aleléĭ și
eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret:
Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr.
eleleû, strigăt de luptă; bg.
elele, sîrb.
lela, rus. vsl.
óle). V. și
aoleo.alei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÉI interj. v. alelei.