alelei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALELÉI interj. (
Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [
Var.:
aléi interj.] –
Et. nec.alelei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALELÉI interj. Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, părerea de rău sau entuziasmul.
alelei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aleléi/aléi (
pop.)
interj.alelei (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alelei ! int. strigăt de chemare, de îmbărbătare sau de compătimire:
alelei! murguleț mic! POP. [V.
aleu].
alelei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALELÉI interj. (
Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [
Var.:
aléi interj.] —
Et. nec.