albăstruĭ - explicat in DEX

albăstrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Albastru + suf. -ui.

albăstrui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste

albăstrui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Din albastru² + suf. -ui.

albăstrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albăstrúi adj. m., f. albăstrúie; pl. m. și f. albăstrúi

albăstrui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. — Albastru + suf. -ui.

albăstruĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru.