albăstrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. –
Albastru +
suf. -ui.albăstrui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste
albăstrui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Din
albastru2 +
suf. -ui.albăstrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albăstrúi adj. m.,
f. albăstrúie; pl. m. și
f. albăstrúialbăstrui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. —
Albastru +
suf. -ui.albăstruĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)albăstrúĭ (vest) și
-íŭ (est) adj. Cam albastru.