alaun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALAÚN s. n. 1. Sulfat dublu al unui metal trivalent și al unui metal monovalent.
2. P. restr. Sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. – Din
germ. Alaun.alaun (Dicționar de neologisme, 1986)ALAÚN s.m. Sare a sulfatului de aluminiu cu diferite elemente bazice; (
p. restr.) sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. [Pron.
-la-un. / < germ.
Alaun].
alaun (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALAÚN s. n. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. (< germ.
Alaun)
alaun (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALAÚN s. n. Sulfat dublu de aluminiu și un element bazic, cristalizat; (prin restricție) sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. –
Germ. Alaun.alaun (Dicționaru limbii românești, 1939)aláun, V.
alun 2.alaun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alaún s. n.alaun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alaun n. sulfat de alumină și de potasiu, numit popular
piatră acră: sare albă, înțepătoare la gust, întrebuințată de boiangii pentru limpezirea apei și în medicină ca astringent.
alaun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALAÚN s. n. 1. Sulfat dublu al unui metal trivalent și al unui metal monovalent.
2. P. restr. Sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. — Din
germ. Alaun.