albanez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei.
2. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei; arvanit. ♦ (Substantivat,
f.) Limba albaneză. – Din
fr. albanais, it. albanese.albanez (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALBANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Albania. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania. (< fr.
albanis, it.
albanese)
albanez (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba albaneză.
2. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. –
Fr. albanais (
it. albanese).
albanez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albanéz adj. m.,
s. m.,
pl. albanézi; adj. f.,
s. f. albanéză, pl. albanézealbanez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Albaniei; arbănaș.
2. Adj. Care aparține Albaniei sau albanezilor (1), privitor la Albania sau la albanezi; arvanit. ♦ (Substantivat,
f.) Limba albaneză. — Din
fr. albanais, it. albanese.