albiliță - explicat in DEX

albiliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. -iliță.

albiliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare (Pieris brassicae); fluture-de-varză. – Din alb² + suf. -il-iță.

albiliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albilíță s. f., g.-d. art. albilíței; pl. albilíțe

albiliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albiliță f. fluture a cărui omidă crește pe varză și ridichi (Picris brassicae).

albiliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă dăunătoare se hrănește cu frunze de varză; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). — Alb + suf. -iliță.