albiliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare; fluture-de-varză, fluture-alb (
Pieris brassicae). –
Alb +
suf. -iliță.albiliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare (
Pieris brassicae); fluture-de-varză. – Din
alb2 +
suf. -il-iță.albiliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albilíță s. f.,
g.-d. art. albilíței; pl. albilíțealbiliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)albiliță f. fluture a cărui omidă crește pe varză și ridichi
(Picris brassicae).albiliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBILÍȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă dăunătoare se hrănește cu frunze de varză; fluture-de-varză, fluture-alb
(Pieris brassicae). —
Alb +
suf. -iliță.