albie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊
Expr. A face (pe cineva)
albie de porci (sau
de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva).
2. Porțiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. –
Lat. alvea.albie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)álbie (álbii), s. f. –
1. Matcă a unui rîu. –
2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit.
Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur,
BL, V, 87);
cf. mil. albio, ven.,
tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (
it.,
sp.,
port. alveo sunt
neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *
albiu, pe al cărui
pl. albii s-a format din nou un
s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de
sing. se explică printr-un
pl. n. *
alvia. Pentru sensul 2,
cf. glosa din
CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -
Der. albier, s. m. (persoană care face albii);
albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu
lat. alveola. Din
rom. provine
rut. alibijka (Candrea,
Elemente, 404).
albie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)álbie (-bi-e) s. f., art.
álbia (-bi-a), g.-d. art.
álbiei; pl. álbii, art.
álbiile (-bi-i-)albie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scândură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊
Expr. A face (pe cineva)
albie de porci (sau
de câini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva).
2. Adâncitură în scoarța pământului, prin care curge o apă; matcă. –
Lat. alveus „adâncitură, albie de râu”.
albie (Dicționaru limbii românești, 1939)álbie (lat. pop.
álbia, cl.
álveus, albie. V.
albină).
1. Copaĭe, covată, vas lung scobit dintr' un singur lemn, cu fundu rătund [!], de păstrat ceva, de scăldat orĭ de legănat copiiĭ.
Fig. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l batjocuri [!] răŭ. (V.
chersîn, cop).
2. Patu (matca) unuĭ rîu. – Și
álvie (Sadov. VR. 1928,1,29).
albie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)albie f.
1. trunchiu lungueț și scobit înăuntru pentru păstrat, spălat, scăldat sau adăpat;
2. fundul unei ape curgătoare:
râul ieși din albia sa. [Lat. ALVEUS].
albie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊
Expr. A face (pe cineva)
albie de porci (sau
de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva).
2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. —
Lat. alvea.