albăstrime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBĂSTRÍME, (
2)
albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră.
2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru.
3. (
Înv.,
peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește;
p. ext. ciocoime. –
Albastru +
suf. -ime.