albăstri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV.
1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
2. Intranz. și
refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din
albastru.