albăstrel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj.,
s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui
albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (
Centaurea cyanus). –
Albastru +
suf. -el.