albăstrel - explicat in DEX

albăstrel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.

albăstrel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru².

albăstrel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albăstrél (rar) adj. m., pl. albăstréi; f. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle

albăstrel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). — Albastru + suf. -el.