alarma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALARMÁ, alarmez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦
Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din
fr. alarmer.alarma (Dicționar de neologisme, 1986)ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria.
2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr.
alarmer].
alarma (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr.
alarmer)
alarma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALARMÁ, alarmez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦
Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri.
A alarmat tabăra. –
Fr. alarmer.alarma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alarmá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
alarmeázăalarma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÁRMÁ, alarmez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦
Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). — Din
fr. alarmer.alarmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alarmà v. a da alarma, a speria.