alarmare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de
a (se) alarma și rezultatul ei. –
V. alarma.alarmare (Dicționar de neologisme, 1986)ALARMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) alarma. [<
alarma].
alarmare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de
a (se) alarma.alarmare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alarmáre s. f.,
g.-d. art. alarmắrii; pl. alarmắrialarmare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de
a (se) alarma și rezultatul ei. —
V. alarma.