alarmant - explicat in DEX

alarmant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALARMÁNT, -Ă, alarmați, -te, adj. Care alarmează; neliniștitor, îngrijorător. – Din fr. alarmant.

alarmant (Dicționar de neologisme, 1986)
ALARMÁNT, -Ă adj. Care alarmează; neliniștitor, îngrijorător. [Cf. fr. alarmant].

alarmant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALARMÁNT, -Ă adj. care alarmează; neliniștitor; alarmist (II). (< fr. alarmant)

alarmant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALARMÁNT, -Ă, alarmați, -te, adj. Care alarmează. – Fr. alarmant.

alarmant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alarmánt, -ă adj. (fr. alarmant). Care te alarmează, care inspiră îngrijorare: simptome alarmante. Adv. Periculu [!] înainta alarmant.

alarmant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alarmánt adj. m., pl. alarmánți; f. alarmántă, pl. alarmánte

alarmant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alarmant a. care alarmează: știre alarmantă.

alarmant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALARMÁNT, -Ă, alarmanți, -te, adj. Care alarmează; neliniștitor, îngrijo­rător. — Din fr. alarmant.