alagea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALAGEÁ, alagele, s. f. 1. (
Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase.
2. (
Reg.; în
expr.)
A-și căpăta alageaua sau
a păți o alagea = a se păcăli. – Din
tc. alaca.alagea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alageá (alagéle), s. f. – Țesătură de mătasă indiană. –
Mr. alăge. Tc. alaca (Șeineanu, II, 14; Lokotsch 50);
cf. ngr. ἀλατσᾶς,
bg. alağa.alagea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALAGEÁ1 s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. ◊
Expr. A-și căpăta alageaua sau
a păți o alagea = a se păcăli.
alagea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALAGEÁ2, alagele, s. f. (
Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. –
Tc. alaca.alagea (Dicționaru limbii românești, 1939)alageá f., pl.
ele (turc.
alağa, dim. d.
ala, pestriț; ngr.
alantzias, bg. sîrb.
alağa. V.
șamalagea). Un fel de stofă de matasă [!] (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară.
Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune:
aĭ mîncat alageaŭa! – Și
halagea: a întinde halageaŭa munțiĭ, a porni veselia nunțiĭ (Delv.).
alagea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alageá (
înv.,
reg.)
s. f.,
art. alageáua, g.-d. art. alagélei; pl. alagéle, art. alagélelealagea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALAGEÁ, alagele, s. f. 1. (
Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase.
2. (
Reg.; în
expr.)
A-și căpăta alageaua sau
a păți o alagea = a se păcăli. — Din
tc. alaca.alageà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alageà f. stofă de mătase vărgată:
roche de alagea de Triest FIL.;
fig. a păți alageaua, a fi păcălit:
ca să nu pață vreo alagea ISP.;
a căpăta alageaua, a cădea în mare nevoie:
nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea fără să-și capete alageaua ISP. [Turc. ALADJA; sensul figurat pare a se raporta la daraverile nu tocmai oneste cu stofele de mătase (cf.
cumaș)].