alabastru - explicat in DEX

alabastru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

alabastru (Dicționar de neologisme, 1986)
ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].

alabastru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. (< it. alabastro, lat. alabastrum)

alabastru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, din care se fac obiecte de ornament. – It. alabastro (lat. lit. alabastrum).

alabastru (Dicționaru limbii românești, 1939)
alabástru n., pl. urĭ (vgr. alábastron). Un fel de marmră [!] translucidă. Fig. Albeață extremă: alabastru gîtuluĭ eĭ. – Vechĭ alavastru (după ngr.).

alabastru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alabástru (ghips) s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri

alabastru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alabastru n. 1. un fel de marmură fragedă și foarte albă; 2. fig. albeață strălucitoare: un sân de alabastru.

alabastru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. — Din it. alabastro, lat. alabastrum.