alăută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.alăută (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.alăută (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alăută f. V.
lăută: fluere, chitări, alăute, buciume. ISP.
alăută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.