alătura - explicat in DEX

alătura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.

alătura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lăturá vb. I] – V. alături.

alătura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 alắtură

alăturà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.

alătura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] — Din alături.