alăpta - explicat in DEX

alăpta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A³ + lapte (după fr. allaiter).

alăpta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
alăptá (-téz, -át), vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formație neol., cel puțin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.

alăpta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni un nou-născut cu lapte, dându-i să sugă de la mamelă. – Din a³ + lapte (după fr. allaiter).

alăpta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alăptá (a ~) vb., ind. prez. 3 alăpteáză

alăpta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. — A³ + lapte (după fr. allaiter).

alăptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alăptà v. a da să sugă lapte, a da țâță. [Lat. ALLACTARE].