alămiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. De culoarea alamei (
1). –
Alamă +
suf. -iu.alămiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. De culoarea alamei. – Din
alamă +
suf. -iu.alămiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alămíu^ (rar)
adj. m.,
f. alămíe; pl. m. și
f. alămíialămiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alămiu a. de coloarea alamei, galben lucitor.
alămiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. (Rar) De culoarea alamei (
1). —
Alamă +
suf. -iu.