alămar - explicat in DEX

alămar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.

alămar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. – Din alamă + suf. -ar.

alămar (Dicționaru limbii românești, 1939)
alămár m. (d. alama). Care lucrează orĭ vinde lucrurĭ de alamă.

alămar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alămár s. m., pl. alămári

alămar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alămar m. cel ce face sau vinde alămuri.

alămar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negus­tor de alămuri. — Alamă + suf. -ar.