alămărie - explicat in DEX

alămărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALĂMĂRÍE¹, alămării, s. f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). – Alămar + suf. -ie.

alămărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALĂMĂRÍE² s. f. Obiecte de alamă; alămuri. – Alamă + suf. -ărie.

alămărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALĂMĂRÍE, alămării, s. f. 1. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă. 2. Obiecte de alamă; alămuri. – Din alămar + suf. -ie, (2) din alamă + suf. -(ă)rie.

alămărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
alămăríe f. Fabrică saŭ prăvălie de alamă.

alămărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alămăríe s. f., art. alămăría, g.-d. art. alămăríei; (ateliere, obiecte) pl. alămăríi, art. alămăríile

alămărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alămărie f. fabrică sau prăvălie de alămuri.

alămărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALĂMĂRÍE¹, alămării, s. f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). – Alămar + suf. -ie.

alămărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALĂMĂRÍE² s. f. (Cu sens colectiv.) Obiecte de alamă; alămuri. — Alamă + suf. -ărie.