alămâioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALĂMÂIOÁRĂ,alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. [Pr.: -mâ-ioa-] – Alămâie + suf. -ioară.
alămâioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALĂMÂIOÁRĂ,alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. – Din alămâie (= lămâie) + suf. -ioară.
alămâioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) alămâioáră (reg.) s. f., g.-d. art. alămâioárei; pl. alămâioáre
alămâioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALĂMÂIOÁRĂ,alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. [Pr.: -mâ-ioa-] — Alămâie + suf. -ioară.