ajutător - explicat in DEX

ajutător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

ajutător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Din ajuta + suf. -(ă)tor.

ajutător (Dicționaru limbii românești, 1939)
ajutătór, -oáre adj. Care ajută: un prieten ajutător, o prietenă ajutătoare. Gram. Auxiliar, care servește la ajutat în compozițiune: verb ajutător (ca am fost, voĭ fi).

ajutător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre

ajutător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ajutător a. care ajută; verb ajutător, care ajută la conjugarea celorlalte: a fi, a avea, a voi. ║ m. ajutor.

ajutător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. — Ajuta + suf. -ător.